Înghițirea este un act fiziologic care implică mai mulți mușchi și ne permite să înghițim nu numai alimente, ci și lichide și salivă. Din păcate, pe măsură ce îmbătrânim, mușchii implicați tind să își piardă tonusul, forța și coordonarea, compromițându-le funcția și făcând mai dificil un act atât de natural și totuși fundamental. De fapt, disfagia apare atunci când există dificultăți în trecerea alimentelor și băuturilor de la gură la stomac și este mai frecventă la persoanele în vârstă, care nu se pot hrăni și hidrata corespunzător din cauza acestei probleme. Riscurile pentru sănătate sunt multe, și nu doar fizice: printre complicațiile pe care le aduce disfagia se numără și disconfortul, anxietatea și depresia, precum și izolarea socială.
Cu toate acestea, este bine să precizăm că este un simptom și nu o boală: în acest articol, încercăm să înțelegem ce este disfagia și ce presupune la vârstnici, care pot fi cauzele ei și, mai ales, cum să o recunoaștem și să îi sprijinim pe cei care suferă de ea în timpul mesei.
Ce este disfagia și care sunt cauzele sale
Să facem un pas înapoi și să ne concentrăm asupra înghițirii. Se estimează că înghițim de 1.600 până la 2.000 de ori la fiecare 24 de ore, iar această acțiune se realizează prin intermediul a două sisteme distincte, sistemul respirator și tractul digestiv superior, format din cavitatea bucală, faringe și esofag. Nervii și mușchii ambelor sisteme lucrează sinergic și coordonat, însă, pe măsură ce îmbătrânim, funcționalitatea lor este afectată, crescând timpul necesar pentru ca alimentele să treacă de la gură la gât pentru a fi înghițite. Înghițirea alimentelor sau a lichidelor necesită, prin urmare, un efort mai mare.
Această dificultate se numește disfagie, recunoscută deOrganizația Mondială a Sănătății ca fiind un simptom – și nu o boală – care este definită ca: „dificultatea sau incapacitatea de a deplasa un bolus alimentar în mod sigur și eficient de la gură la esofag”. Ea poate fi de două tipuri:
- orofaringiană, adică dificultatea de a iniția înghițirea și deplasarea alimentelor de la gură la esofag
- esofagiană, prin care se înțelege dificultatea de a trece alimentele pe esofag.
Este o afecțiune clinică care poate fi întâlnită la toate vârstele, dar este mai frecventă în rândul populației vârstnice din motivele menționate mai sus. Cauzele includ mai multe boli neurologice și musculare mai grave care, din păcate, tind să fie mai frecvente odată cu vârsta, cum ar fi
- accident vascular cerebral
- demența
- boli neuromusculare și neurodegenerative precum boala Alzheimer, boala Parkinson, scleroza multiplă
- traumatisme la nivelul capului sau al măduvei spinării
- anumite tipuri de tumori
- efectele secundare ale anumitor medicamente sau ale radioterapiei în zona capului și gâtului.
Simptome și complicații ale disfagiei la vârstnici
Din păcate, disfagia este o afecțiune clinică în continuă creștere, adesea banalizată și, prin urmare, subdiagnosticată și subtratată. Cu toate acestea, chiar dacă nu este o patologie, complicațiile sale pentru sănătate sunt considerabile: în primul rând, înghițirea incorectă și dificilă poate favoriza trecerea alimentelor sau a băuturilor în căile respiratorii, ducând la tuse, sufocare și infecții ale sistemului respirator, cum ar fi infecțiile pulmonare periculoase, cu consecințe grave pentru sănătatea bolnavului. Nu numai atât, dar persoana în vârstă care suferă de disfagie poate suferi de malnutriție și deshidratare, deoarece nu se poate hrăni și hidrata suficient, ceea ce afectează negativ starea sa emoțională.
Din acest motiv, este esențial ca îngrijitorii să fie atenți la o serie de semnale de alarmă pentru a recunoaște disfagia la timp și a interveni.
În primul rând, disfagia determină o serie de simptome fizice, cum ar fi
- salivație excesivă
- tuse în timpul și după înghițire
- senzație de sufocare în timpul sau după înghițire
- glas gâlgâit imediat după înghițire
- scurgeri de alimente din gură
- scurgeri de alimente prin nas
- prezența refluxului
- nevoia frecventă de a se scărpina în gât
- formarea de flegmă în gât
- pierdere involuntară în greutate
- ușoară creștere a temperaturii după mese.
În plus față de simptomele fizice, menționate anterior, disfagia poate avea o serie de manifestări comportamentale cărora trebuie să li se acorde o atenție deosebită
- prelungirea timpului necesar pentru a lua o masă sau a bea ceva, din cauza dificultăților de înghițire
- schimbarea (bruscă sau treptată) a obiceiurilor alimentare și evitarea anumitor alimente sau băuturi care erau evitate anterior
- lipsa poftei de mâncare
- dorința de izolare în timpul meselor
- stări de anxietate sau teamă înainte de masă, din cauza dificultăților de înghițire și a temerii că vor înghiți în mod constant.
Dacă vă confruntați cu aceste simptome, puteți efectua un test de autoevaluare EAT 10: dacă scorul este mai mare de 3, ar trebui să solicitați medicului dumneavoastră o vizită de specialitate pentru a investiga problema și a evalua cel mai adecvat tratament.
Cum să tratați disfagia la vârstnici?
După cum am spus de mai multe ori, disfagia este adesea un simptom al altor afecțiuni clinice sau al unor patologii mai grave, astfel încât primul lucru de făcut este identificarea cauzei de bază. În funcție de aceasta, tratamentul va diferi, inclusiv examinările neurologice.
Dacă disfagia nu este deosebit de gravă sau accentuată, este indicat să se intervină în primul rând asupra regimului alimentar, de exemplu prin reducerea cantității meselor individuale și creșterea frecvenței acestora pe parcursul zilei, tăierea alimentelor în bucăți mai mici și favorizarea alimentelor cu texturi mai moi, mai cremoase, care sunt mai ușor de înghițit. Experții recomandă evitarea
- orezul
- alimentele cu texturi neuniforme, cum ar fi supele cu bucăți solide de legume, tăițeii în bulion, laptele cu cereale
- iaurt cu bucăți de fructe
- alimentele care au tendința de a se sfărâma, cum ar fi biscuiții, biscuiții, biscuiții
- alimente lipicioase sau masticabile care se lipesc de palat (cum ar fi găluștele)
În ceea ce privește lichidele, acestea trebuie îngroșate cu ajutorul pudrelor de îngroșare pentru a obține diferite niveluri de densitate și a ajuta persoana în vârstă să înghită corect.
Un alt aspect fundamental se referă la postură, care trebuie să favorizeze înghițirea. Este esențial ca aceasta să fie confortabilă și sigură: persoana care suferă de disfagie trebuie să stea cu trunchiul drept și picioarele bine fixate pe podea, sprijinindu-și antebrațele pe brațele scaunului. În plus, după masă, ar trebui să se mențină partea superioară a corpului în poziție verticală timp de cel puțin 30-45 de minute.
Alte sfaturi se referă la modul în care sunt administrate mesele: persoana trebuie încurajată să mănânce încet și să evite pe cât posibil sursele de distragere a atenției, cum ar fi un televizor pornit: persoana vârstnică trebuie să își mențină atenția asupra farfuriei din fața sa și să se concentreze asupra fiecărei înghițituri. Îngrijitorul persoanei cu disfagie, fie că este vorba de un membru al familiei sau de un îngrijitor, îi poate cere acesteia să înghită între o îmbucătură și următoarea, în caz de hipersalivație, și poate încerca să o invite să tușească, odată ce a înghițit, pentru a verifica sau a curăța gâtul de orice aliment. În cele din urmă, este important să se efectueze o igienă orală completă după fiecare masă pentru a preveni rămânerea în gură a unor părți din alimente.
În unele cazuri, terapia de reabilitare poate fi necesară pentru antrenarea mușchilor implicați în înghițire, în vederea restabilirii tonusului și funcției. În acest caz, va fi necesar să se apeleze la logopezi și experți în reeducarea înghițirii, care vor oferi persoanei vârstnice exerciții pentru a întări mușchii linguali și/sau orofaringieni. Dacă, pe de altă parte, este vorba de o disfagie esofagiană, se poate interveni cu o dilatare esofagiană, chiar endoscopică, sau cu o intervenție chirurgicală.
Prin urmare, după cum am văzut, tratamentul disfagiei necesită o abordare multidisciplinară din partea diferiților experți și profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi medici, neurologi, logopedi și nutriționiști pentru a preveni deficiențele nutriționale. Sfatul nostru este să solicitați imediat sfatul medicului la primele semnale de alarmă pentru a interveni prompt și a evita agravarea simptomelor.
